HIFERT 15-30-15 + S + ME

Ingrasaminte solide, 100% solubile, pretabile foliar si prin sisteme de irigare, avand pe langa N,P,K , microelemente, si Sulf asimilabil de planta (SO3) - pentru culturile unde sulful este deficitar.

Numeroase caracteristici ale sulfului în metabolismul plantelor sunt similare cu cele ale azotului. Prin urmare, o furnizare suficientă de sulf nu asigură numai randamentul, ci are şi un impact pozitiv asupra calităţii. Un motiv suficient pentru a avea în vedere nutriţia cu sulf a recoltelor.
Sulful are funcţii importante în metabolismul plantelor. Astfel, sulful este implicat în formarea ( clorofilei), prin care planta îşi construieşte biomasa. De asemenea, sulful asigură faptul că azotul absorbit este introdus în metabolism. Creşterea în masă a plantei depinde în mod direct de o furnizare suficientă de S. Mai mult, calitatea produselor recoltate este afectată în mod pozitiv de sulf, deoarece acesta este compus parţial din aminoacizi şi din proteine, şi prin urmare sulful creşte totodată calitatea proteinelor.

Asimilarea ca sulfat

Plantele iau sulful din sol sub forma de sulfat mineralizat. Asemenea sulfatului de azot, este solubil în apă şi astfel poate fi înlăturat prin spălare în lunile de iarnă. La fel ca sulfatul de azot mineral, sulful este apoi transportat din materia organică a solului.
La începutul vegetaţiei, nu este întotdeauna garantată o furnizare suficientă de S din rezervele solului. Mai ales după iernile umede, primăvara există în sol doar cantităţi mici de sulf (S min.) disponibile pentru plante. În special solurile uşoare, sărace în humus şi subţiri şi solurile grele care se încălzesc lent primăvara au deseori valori scăzute de S min. Astfel, agricultorii trebuie să compenseze cu îngrăşământ mineral, în special prin fertilizarea timpurie cu sulf împreună cu prima aplicare de N. Din motive de eficienţă şi precizie a distribuţiei, aplicarea combinată a îngrăşămintelor cu azot-sulf la începutul vegetaţiei trebuie să constituie prima alegere. În evoluţia ulterioară a vegetaţiei, completarea cu S preia mai multe resurse din sol.

Evitaţi deficitul de S

Perioadele de creştere puternică a biomasei - induse de asemenea de fertilizarea ridicată cu azot - pot duce la un dezechilibru în absorbţia azotului şi a sulfului. Acest efect poate fi chiar dublat de faptul că sulful deja absorbit - spre deosebire de azot - nu poate fi mutat de pe frunzele mai bătrâne pe cele mai tinere, aflate în creştere. Prin urmare, deficitul de sulf la cereale este cel mai bine detectat prin contrastul gălbui al celor mai tinere frunze. Într-un astfel de caz, deficitele pot fi prevenite numai prin fertilizarea cu S. Există şi soluri uşoare, sărace în humus şi soluri deteriorate structural şi situsuri cu secetă pe timp de primăvară care ar necesita o a doua aplicare cu sulf. Zonele care au manifestat deja o deficienţă de sulf vizibilă în trecut trebuie în mod clar să primească o a doua aplicare cu sulf. O fertilizare cu S în faza de înspicare a grâului pentru pâine creşte conţinutul de proteine şi valorile de sedimentare şi astfel îmbunătăţeşte calitatea coacerii.

Cunoaşterea cerinţelor de sulf ale recoltelor

Plantele îşi acoperă parţial necesarul de S după stocul de S min. disponibil pentru plante şi după mobilizarea sulfului pentru humus. Din aer, doar între 5 şi 8 kg de S/ha ajung anual pe sol. Cu aproximativ aceeaşi cantitate de sulf, agricultorii pot conta pe mineralizarea pe termen lung în afara materiei organice. Necesarul de îngrăşământ S complementar depinde apoi de recoltă (între 10 şi 50 kg de S/ha). Cerealele, sfecla de zahăr şi porumbul au nevoie de obicei de 10 până la 25 kg de S/ha, în timp ce păşunile au nevoie de 20 până la 40 kg de S/ha, iar rapiţa pentru ulei din seminţe cu 30 până la 50 kg de are nevoie de cantităţi mai mari . Zonele de păşuni cu randament ridicat şi intens administrate, cu defrişări frecvente au cel mai mare necesar de S. O fertilizare cu S bazată pe nevoi creşte conţinutul de proteine şi calitatea şi conţinutul energetic al grânelor însilozate (Fig. 1). O fertilizare cu S prea ridicată, dincolo de nevoile plantelor, nu creşte nici randamentul, nici calitatea. În plus, prea mult sulf cauzează o acidifiere inutilă a solului, care trebuie să fie compensată din nou prin amendarea solului cu calcar.

Analizele plantelor oferă claritate
Când există suspiciuni ale deficitului de sulf sau pentru controlul general al furnizorii de nutrienţi pentru recolte, plantele pot fi analizate în baza conţinutului lor de nutrienţi şi de asemenea în baza sulfului în laborator  Evaluarea analizelor pe mai multe sute de plante între anii 2012 şi 2015 indică deja o deficienţă clară de sul la nivelul grânelor. Rezultatul este surprinzător, deoarece necesarul de îngrăşământ cu S este mai degrabă un interval scăzut pentru cereale cu 10 până la 25 kg de S/ha. Dată fiind proporţia ridicată de cereale în rotaţia culturilor, o cerere şi o ofertă a sulfului îmbunătăţeşte situaţia veniturilor în agricultură prin randamente mai mari şi prin calităţi chiar mai bune.

Ingrasamintele Hifert satisfac nevoile de nutrienti ale plantelor, fiind bogate in elemente active si micro-nutrienti. In special folosite pentru culturile de grau, porumb, rapita, sfecla de zahar, legume, pomi fructiferi, vita de vie, floricultura sau ale pepinierelor.
Ingrasamintele chimice HIFERT sunt 100% solubile in apa, de o calitate superioara, imbogatite cu micro-elemente,utilizabile la fertilizarea prin irigare sau foliara

* Dozaje recomandate:
Fertilizarea prin sisteme de irigare: 40-150 kg/ha
Aplicatii foliare: 5kg/ha/aplicare.
Concentratia maxima nu trebuie sa depaseasca 2%.

Avantajele folosirii ingrasamintelor chimice HIFERT:
- Toate ingrasamintele sunt NPK
- Sunt 100% solubile in apa
- Alcatuite din elemente chimice de calitate superioara
- Realizate doar din nutrienti folositori plantei
- Asigura o nutritie adecvata plantelor
- Formule pretabile pentru orice tip de cultura